Idee generală
Am avut întotdeauna dificultăți în a urmări discursuri foarte filozofice. De exemplu, îmi amintesc cum a trebuit să reiau Amintiri din subterană de cel puțin cinci ori, până am reușit să lupt să prind firul ideilor. Fără exagerare, citeam 50 de pagini și trebuia să reiau de la început cartea, pentru că realizam că nu am înțeles nimic. Nu spun că a fost o experiență similară în cazul cărții de față, dar am simțimt oarecare dificultăți în a urmări trăirile pe care autorul a vrut să mi le transmită.
Sentimente
Dacă ar fi să rezum trăirile pe care le-am simțit citind cartea asta, aș spune: confuzie, vertij și neliniște. Cu toate că în prima jumătate a cărții am fost destul de confuz, am reușit eventual să mă pun în pielea protagonistului.
Lecții
Mi se pare că această carte mi-a reamintit cât de important este să procesezi ce simți și înțelegi în momentul în care citești o carte. Am realizat că de cele mai multe ori, datorită lipsei de timp sau altor circumstanțe, ajung la finalul unei cărți doar cu mici speculații despre sentimentele pe care mi le-a generat sau întâmplările pe care le-am imaginat, fără să rămân neapărat îmbogățit cu idei la care nu m-aș fi gândit înainte să încep lectura cărții. Cu toate astea, au mai fost cazuri în care am plecat îmbogățit la nivelul ideilor, cum ar fi (1) în Crimă și pedeapsă de Dostoievski unde am înțeles conceptul de apocatastază sau (2) atunci când am citit Sacrul de Rudolf Otto și am înțeles conceptul de numinos.
În încheiere
Voi începe o nouă carte primită cadou recent – Icarus de Adam Wings. După ce o termin voi reveni cu o nouă postare.
