Momentul sacru în care termini o carte
De fiecare dată când termin de citit o carte mă cuprinde un sentiment de-a dreptul mistic. Pe măsură ce avansez cu lectura simt, din ce în ce mai accentuat, că universul pe care îl observ se va termina la un moment dat; ceea ce mă face parcă să apreciez mai mult conținutul cărții. Iar atunci când citesc ultimele rânduri ale ultimei pagini, simt că asist la un moment sarcu. Atunci când termin de citit ultimele cuvinte și închid cartea timpul parcă se oprește pentru câteva momente și mă cuprinde o stare de fericire. În ceea ce privește lectura Idiotului, nici data asta nu a fost o excepție. Poate că trăirea a fost chiar mai amplificată, având în vedere că, odată cu lectura acestei cărți, am citit parcurs cele patru mari romane ale lui Dostoievski.
Experiența Dostoievkiană pentru mine și Idiotul
Prima oara am citit Dostoievski în liceu. Am citit Crimă și Pedeapsă și aveam dificultăți în a observa universul pe care autorul îl creea. Aveam dificultăți în a înțelege relațiile dintre personaje și în a urmări acțiunea. Cu toate astea, am reușit până la urmă să înțeleg ce se întâmplă și să urmăresc firul epic. Ulterior, când eram deja la facultate, am citi Demonii. Am citit pe nerăsuflate ultimele 200 de pagini. Experiența a fost oarecum similară cu cea a primului roman, dar știu că am putut să apreciez mult mai tare conținutul cărții. Acum doi ani am citit cel de-al treilea roman, anume Frații Karamazov. Țin să zic că m-a impresionat profund și l-am citit în doar câteva zile. Astăzi am terminat Idiotul. Am simțit un sentiment de durere, o durere că sunt conștient cu mai există alte romane Dostoievskiene.
Idiotul m-a făcut să-mi pun întrebări cu privire la cum îmi trăiesc viața. Mai mult, m-a făcut să mă gândesc din nou la lucrurile către vreau să țintesc. Au fost câteva momente în care m-am imersat total în universul cărții, urmărind acțiunea cu sufletul la gură. M-a marcat o frază din carte, care poate fi luată și la un nivel de analiză gloabală al poveștii. Mai exact, momentul în care Prințul Mîșkin îi spune lui Rogojin: Urează-mi ceea ce eu acum nu știu încă să-mi doresc.
În încheiere
Trebuie să reiau volumele pe care le-am citit. Simt că o să să reiau și Idiotul la un moment dat în viitorul apropriat. Următoarea carte pe care o voi citi acum va fi Lupul de stepă, de Herman Hesse, iar în ceea privește universul Dostoievskian, voi relua Crimă și Pedeapsă când mă voi întoarce în România în Noiembrie.
